Tainele creării

Pentru ca i-ul răsună insistent în urechile noastre atunci când pronunţăm cuvântul „creaţie”, avem de multe ori tendintlţa de a-l scrie greşit. Am pus aici conjugarea verbului pentru a evita pe viitor confuzii. Cel mai important este să ne amintim că deşi se aude „i” la orice timp al verbului „a crea”, el nu se scrie niciodată.

Totodata,scrierea greşită se datorează confuziei cu un verb de CONJUGAREA a II-a însă verbul A CREA este un verb de CONJUGAREA I, terminat in -a (si NU in –ea). Citeşte în continuare...

Problema „niciun-ului”

De ce comparăm situația lui IMG_20151205_182133niciun/niciocu vreun/vreo?
Pentru că ambele sunt pronume sauadjective pronominale compuse cu articol nehotărât:

  • vreun/vreo; vreunul/vreuna: pronume/adjectiv pronominal nehotărât compus din elementul inițial vre- și articolul nehotărâtun/o.
  • niciun/nicio; niciunul/niciuna: pronume/adjectiv pronominal nehotărât compus din elementul inițial (particulă provenită din adverbul de negație)nici- și articolul nehotărât un/o.

În plus, niciun/nicio era „singurul pronume/adjectiv pronominal – în afară de cel ce – care se scria în cuvinte separate”[1].

În DOOM2 (ediția 2005), regula e explicată clar. Înaintea ei, avem semnul „!”, semn al atenționării, al sublinierii faptului că norma s-a schimbat față de DOOM1:

„!Se revine astfel la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui !niciunul și ale adjectivului pronominal corespunzător !niciun (niciuna, nicio etc.) – la fel ca a lui vreunul, vreun -, prin aplicarea consecventă a principiului conform căruia compusele trebuie distinse și grafic de îmbinările libere asemănătoare: nici un adverb + articol (Nu e nici un om prost, nici un incult), adverb + numeral (Mă confundați, eu nu am nici un frate, nici mai mulți), *nici unul adverb + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul, nici celălalt)”.

Aceaşi regulă se aplică şi in cazurile:

niciunul, niciuna, vreunul, vreuna.

Sursa:

www.literparc.ro

Www.citate.ro

Lecție de Istorie

Lecție de Istorie

 

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei

Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide

Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează

Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?

Niște dascăli
mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?

Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată
Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
Fara paloșul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!

Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă
Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă!

Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți

Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Desteptați-vă români”
Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma si necazul
Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul

Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați
Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați
Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de neputință
Am trecut peste milenii cu speranță si credință

Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci…

Astăzi… cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru țară?
Groșii și libidinoșii, snobii si analfabeții,
Banii mulți și burta plină, pentru ei sunt sensul vieții

Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre
Care pentru-o șpagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții
Si-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții

Să ne facă de rușine cerând mită pe la toți
Si să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți
Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale
Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale

Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?

Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni și responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acești avortoni cretini

Cincisprezece milioane, câți am mai rămas prin țară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar

Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Si nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenți de tratamente
Si cu banii pentru hrană cumpărând medicamente

Nu mai vreau să-mi văd soția umilită la ghiseesafe_image.php
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netoții iar capabilii-n mizerie

Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieși din nou Eroii înarmați c-un bici fierbinte
Si vor face curățenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!

Februarie 2014

 

O nouă revoluţie în România???

În mai multe oraşe din România sute şi mii de români ajunşi la disperare au ieşit să protesteze în stradă, aparent, stârniţi de proiectul de lege de privatizare a SMURD-ului dar mai ales sătui de guvernare actuală.   Plictisiţi de activitatea nesatisfăcătoare, de gerul şi condiţiile de afară, câţiva dintre ei au luat cu asalt cordoanele de jandarmi folosind tot felul de violente, de la fumigene, petarde şi pietre până la cocktailuri molotov, aprinzând la propriu jurnalişti ce le stăteau în cale. Citeşte în continuare...

Despre profetii

N-am fost in viata mea la ghicitoare si nici fan Mama Omida nu sunt, insa gasesc inexplicabil si destul de interesant faptul ca „prezicerile” celor 5 se aseamana intre ele . Cu siguranta n-aveau un google pe vremea aceea ca sa vada ce a spus primul si sa se ia unul dupa altul si cu siguranta n-aveau telefoane mobile sa se sune intre ei sa se puna de acord:

-„Alo! Gupta Swami?

-„Parintele Arseni Boca sunt!”

-Salut,Salut! ia zi!

-Mai Swami ia hai sa ne hotaram ce spunem despre Romania ca apoi iese o intreaga harababura!”

Asa nu s-a intamplat cu siguranta. Posibil ar mai fi sa fim victi