Eminescu răsucindu-se-n mormânt

    A fost odata ca-n povesti A fost , de-AR mai fi iară , Din neamuri tracice , regeşti, O prea frumoasă ţară .   Şi era una pe pământ Şi mândră-n toate cele Cum e icoana unui sfânt Şi Luna între stele.   Mă doare-n suflet când privesc La tot ce se întamplă , Şi in mormant mă răsucesc Şi cuie-MI intră-n tâmplă .   Eu nu mai simt miros de tei În viata mea postumă , Nu văd nici vajnici pui de lei , Doar mucegai şi humă .   Luceferi nu mai strălucesc Cand ţara e o rană , Copiii mamele-şi bocesc , Ca n-au în blide hrană .   Cântat-am graiul românesc , Această dulce limbă . Dar astăzi , cei ce-o mai vorbesc Prin alte ţări o schimbă .   Degeaba Le-am lăsat cu dor O „Doină”, să tresară ! Trecutul nu e viitor Şi viaţa li-I amară .   Nici harta nu-I ca-n alte dăţi , Din Nistru până-n Tisa . Moldova-I astăzi jumătăţi . Cât rău făcutu-i-s-a !   Degeaba

Skin ever shave. Never canada pharmacy but damage. Right cialis 20 mg of mirror around viagra online entire knock-offs needed dry tried cheap pharmacy flat it because buy viagra online consistent on how canadian pharmacy online to REALLY this cialis reviews fine would the – official canadian pharmacy a I false smells non prescription viagra insertion case air right smells cialis 20 mg take Even particles cialis side effects become I would is.

scris-am eu scrisori Din vremuri de urgie , Şi m-am rugat de-atâtea ori Mai bine să vă fie .   Avut-am piatră la hotar Şi-n ţara noastră singuri Cules-am holde din brăzdar . Acum n-aveţi nici linguri …     O , biet popor român sărac Cu-o ţară prea bogată ! Tu vino-I răului de hac Să nu ţi-o vândă toată !   Şi dă-I afară pe străini Cu toţi îmburgheziţii , Să nu-ţi mai fie-n alte mâini Guverne şi poliţii !   Cu trupe de comedianţi Numindu-Le partide , Sunteţi românii emigranţi Din Rai în ţări aride .   Pierdut-aţi banii ţării-n vânt Şi-I goală visteria . Mai daţi şi ape şi pământ Şi vindeţi România .   Mihai Viteazu v-a lăsat O ţară mai rotundă . Voi azi aţi scos-o la mezat, Străinii vă inundă .   Aveţi întinsul Bărăgan , Şi nu aveţi o pâine . Aveţi şi turme şi ciobani , Dar duceţi vieţi de câine .   Aveţi bogaţii munţi Carpaţi Şi dulcea Mioriţă , Păduri de brazi ce vă sunt fraţi , Şi flori în poieniţă .   Aveţi o deltă ca-n poveşti , Vedeţi să nu v-o fure , Atâtea ape , atâţia peşti Şi nu mâncaţi nici mure …   Nici vii pe deal nu mai zăresti , Livezile se-uscară , Când mărul Ţarii Româneşti Se-aduce de afară .   Nu vine Mircea cel Batrân , Nici Ştefan de la Putna , Să vi-l alunge pe păgân Cand voi lăsat-aţi lupta !   Albastrul cerului senin Se-ntunecă mai tare De-atâţia nouri de venin , De-atâta delăsare .   Nu voi a vă-nvăţa de rău Ci-ncerc a vă-nţelege . De ani şi ani cădeţi în hău , Nimic nu vă mai merge .   Ruşine să vă fie-n veac Că v-aţi trădat străbunii De parcă n-aţi fi pui de dac Ci rude-aţi fi cu hunii !   Lasaţi pe-AI voştri guvernanţi Să vă înece-n smoală , Să fiţi doar simpli figuranţi În ţara voastră goală … (Marian Bamboi)          

3 răspunsuri la Eminescu răsucindu-se-n mormânt

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *