Scrisoare deschisa catre un senator si catre toata lumea

Scrisoare deschisa catre un senator si catre toata lumea

1 decembrie. Scrisoare deschisă către dl. senator Viorel Badea.

Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gîndit să mă felicite cu

ocazia, cică, „Zilei românilor de pretutindeni”. Dau mai jos scrisoarea

d-lui senator, urmată de răspunsul meu, pentru că, nu-i așa, nu se

cuvine să te heretisească omul, iar tu să nu-i întorci amabilităţile…

 

1 decembrie.

 

Dragi români de pretutindeni,

 

Cu prilejul „Zilei românilor de pretutindeni” vă adresez vouă, românilor din lumea întreagă, calde felicitări, precum şi îndemnul de a păstra în suflet spiritul, cultura şi limba românească. Doresc să vă felicit şi să vă mulţumesc pentru contribuţia pe care o aduceţi la dezvoltarea comunităţilor şi a ţărilor în care vă aflaţi, precum şi pentru păstrarea şi afirmarea valorilor şi tradiţiilor româneşti. Din Australia până în America de Nord, din Europa şi până în Asia, românii au ridicat pe podiumurile sportului de performanţă drapelul naţional al României, au dus la cele mai prestigioase universităţi frumosul grai românesc şi excelează în orice domeniu activează, făcând cinste ţării natale.

 

Trebuie să ne amintim că suntem români în fiecare zi dăruită nouă de Dumnezeu şi să păstrăm vii în inimile noastre cuvintele lui M.

Sadoveanu: „Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic.”

 

Doresc să vă felicit, de asemenea, şi cu ocazia „Zilei Naţionale a

României”. Avem datoria de a păstra vie şi a cinsti amintirea celor ce

au luptat pentru unitatea şi libertatea poporului, precum şi de a privi

spre viitor cu optimismul, curajul şi încrederea cu care au făcut-o şi

strămoşii noştri, de la cei căzuţi pe câmpul de luptă, până la cei care

au pierit în inumanele închisori comuniste.

 

Cu aceste ocazii, transmit românilor de pretutindeni cele mai bune

gânduri şi urări de sănătate, fericire şi succes. Fie ca Dumnezeu să

binecuvânteze România şi pe români, oriunde s-ar afla ei.

 

La Mulţi Ani România!

La Mulţi Ani români de pretutindeni!

 

Birou Senatorial Viorel Badea

Senator Pentru romanii din Europa si Asia

Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului Romaniei la APCE

Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni

Tel/Fax: 0213101911

http://www.badeaviorel.ro/

 

….

 

Dragă Domnule Senator Viorel Badea,

 

Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni” care au primit

scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de

pretutindeni”. Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați.

Nu am adus nici o „contribuție” comunității care a binevoit să mă

primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile românești”, nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar singurul domeniu în care „excelez” deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un orășel scoțian.

 

Alta ar fi fost însă situația dacă mi-ați fi scris, dvs. sau unul dintre

numeroșii dvs. colegi din Parlament, acum șase luni, cînd încă nu eram un român „de pretutindeni”, ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iași.

Aș fi putut să vă răspund că sînt cercetător științific la Universitatea Al. I. Cuza și că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima ediție critică a celei mai vechi Biblii românești (știați că sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediție critică?). M-aș fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanță sub drapelul țării, cum spuneți, și m-aș fi lăudat că am dus și eu puțin din „graiul țării” mele pe la Paris și Geneva, sau că mi-am petrecut șapte ani printre vechile manuscrise românești,primind pentru munca mea o summa cum laude.

Dar nici dumneavostră nu mi-ați scris, nici eu nu v-am răspuns. Așa merg lucrurile, cum s-ar spune.

 

Dar de ce îmi scrieți tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap,

împreună cu ai mei, și ne-am alăturat și noi „românilor de pretutindeni” care își caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în țară?

 

Ca să îmi arătați că vă pasă?

 

Dacă vă pasă atît de mult de „valorile și tradițiile românești”, de ce

nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în țară? De ce nu

m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele

mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru

care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează

atît de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de

istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung

banii de medicamente. V-aș fi chemat la Iași să vedeți cum trăiește de

pe o zi pe alta un antrenor de performanță, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, și cum niște copii devotați se antrenează să devină campioni pe podelele roase și pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aș fi dus prin oraș și v-aș fi arătat Filarmonica ieșeană, care de zece ani stă să se prăbușească sub schele, și Teatrul Național, mutat într-un cub de carton. Și la urma urmei, dacă tot invocați acum cuvintele lui Sadoveanu și îndemnul „să devenim un popor vrednic”, v-aș fi spus că de douăzeci de ani mă simt, în fiecare zi, mințit, furat și umilit în țara mea.

 

Și că am obosit să devin „vrednic” printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți”.

 

Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și

atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum?

 

Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiți pe

emigranții români cu ocazia unei așa-zise „zile a românilor de

pretutindeni”. Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de

pretutindeni”, există doar o singură zi a românilor și a României din

care găștile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine și pe

alte milioane de compatrioți, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în

urmă limba, părinții și prietenii și să ne căutăm pe aiurea pîinea și

dreptatea. Ce sărbătoare vedeți în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru

familiile despărțite, pentru frații și prietenii lăsați în urmă, sau

pentru acei „români de pretutindeni” ai căror copii s-au spînzurat în

țară de dorul lor. Și, în general, nu există sărbători adevărate cînd te

afli „pretutindeni”, ci doar acasă.

 

Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile

românești”. Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde „cultura și valorile

românești” sînt lăsate în paragină. Și v-aș mai ruga ceva. Sînteți

totuși un reprezentant al clasei politice românești. Aveți decența de a

nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat

pentru libertatea poporului”.

În Franța am cunoscut un om care și-a pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie ’89. Lucrează acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoși. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiți eroii din decembrie ’89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veți putea vedea și auzi într-un documentar tv despre Revoluție, apropo, nu-i așa, de cei care „fac cinste țării natale”).

 

La sfîrșit, aș vrea să vă asigur că nu mi-e rușine că sînt român. Așa

mi-am învățat și fetele, să nu le fie rușine să spună de unde vin.

Singurele momente în care mi-e rușine că-s român sînt atunci cînd

politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aș cere să păstraţi măcar distanța tăcerii?

 

Ioan-Florin Florescu

3 răspunsuri la Scrisoare deschisa catre un senator si catre toata lumea

  • Nica Leon spune:

    [MARKED AS SPAM BY ANTISPAM BEE | Server IP]
    Scrisoarea acestui nătărău, ce doar se pretinde a fi român, dovedeşte numai cît de mulţi tembeli fuduli a dat această ţară năpăstuită şi jefuită chiar sub ochii visători a gloatei ce a votat, în ultimii 22 de ani, numai cu criminalii-comunişti, pentru ca apoi să se poată văicări în voie.
    Că aşa este o dovedeşte, cu prisosinţă şi infantilul duşman al României, numitul Ioan-Florin.
    Dacă ar fi avut un strop de minte şi un dram de bun simţ ar fi putut, probabil, înţelege că mie îmi este mereu ruşine că sînt român, pentru că sînt asemuit şi confundat şi cu fudulul autor, ce duce acum piţa.

  • irimia ioan spune:

    felicitari !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *