Elie Carafoli

Elie Carafoli (nas. 15 septembrie 1901, Veria, Grecia – dec. 1983, București) a fost un inginer român de origine aromână, membru al Academiei Române din 1948, a fost considerat unul dintre pionierii în domeniul aerodinamicii. Elie Carafoli a deschis primul curs de Aeronautică la Școala Politehnică din București în anul 1928. A fost primul pas în înființarea Facultății de Aeronave din București. Elie Carafoli a proiectat modelul IAR 12, produs de Industria Aeronautică Română. * In 1950, profesorul Elie Carafoli a inventat avionul cu aripa joasa, lansand un nou concept in industria aviatica.

 

 

….Nãscut în orasul Veria, lângã Salonic, într-o familie de aromâni, Elie Carafoli (15 septembrie 1901-1983), a fost unul dintre cei mai prestigiosi specialisti în mecanica fluidelor si constructii aerospatiale. A fãcut scoala Politehnicã din Bucuresti, unde obtine diploma de inginer electromecanic, în 1924. Continuã studiile la Sorbona, devenind licentiat si doctor în stiintele fizico-matematice. În timpul celor trei ani si jumãtate de studii, lucreazã la Institutul Aeronautic Saint-Cyr si la catedra de mecanica fluidelor, publicând numeroase lucrãri teoretice si experimentale, care se tipãresc în capitala Frantei. Întors în tarã, în 1928, este numit conferentiar de aerodinamicã si mecanica avionului la Scoala Politehnicã din Bucuresti si inginer sef al Serviciului studii proiectare si încercãri, iar apoi director al Fabricii de Celule (avioane) de la IAR Brasov, unde va rãmâne pânã în 1936. Aerodinamica era o disciplinã nouã, care apãruse din necesitatea de a întelege exact fenomenele ce au loc în jurul avionului, pentru a putea stabili formele cele mai potrivite pentru aeronavã si pentru a determina cu precizie fortele care actioneazã pe diversele organe ale acestora, având ca obiectiv dimensionarea si optimizarea. La IAR Brasov s-a remarcat printr-o activitate intensã, fiind un specialist în constructia si calculul avioanelor, concepând, împreunã cu Lucién Virmoux (reprezentantul Uzinelor Blériot Spad), un avion monoplan cu aripã joasã, IAR-11 CV (în 1930), printre primele de acest fel din lume. Acest avion de vânãtoare era echipat cu un motor Hispano-Suiza 12Mc, de 500 CP, si a fost destinat depãsirii recordului de vitezã pe bazã de 500 km. Principalele caracteristici ale acestui avion sunt: avergurã 11,5 metri, lungime 6,98 metri, suprafata aripii 18,2 mp, greutate totalã 1.510 kg, vitezã maximã 325 km/orã, plafon 10.000 metri; timp de urcare la 5.000 metri, 5 min. 15 s. Mai târziu, proiecteazã si realizeazã aparatele IAR-14 si IAR-15, având o contributie si la proiectarea vestitului IAR-80. În 1931 devine profesor. Cercetãrile sale pentru noi forme si profile de aripã, mai rapide si mai rezistente, cu vârf rotunjit, au fost consacrate sub numele de profile Carafoli. În 1933 devine profesor titular definitiv, fiind deja recunoscut pentru cercetãrile originale privind aripa de anvengurã infinitã, metode de trasare a profilelor aerodinamice, instalatiile de vizualizare (denumite Toussaint-Carafoli), teoria suprafetelor portante permeabile, teoria jeturilor laterale la aripile de avion cu alungire micã; dezvoltã teoria aripii de anvergurã finitã, studiul interactiunii aripã-fuselaj si aripã-sol, teoria biplanului, ocupându-se si de aerodinamica supersonicã. Carafoli a rezolvat un numãr foarte mare de probleme de mecanica fluidelor si de gazodinamicã generalã. Mai amintim contributiile sale la studiul aripilor deformate, la determinarea distributiei circulatiei în lungul anvergurii aripii portante, precum si faptul cã a dat formula generalã a defectiunii curentului în aval de aripã.

 

A murit în 1983 la Bucuresti.

sursa: wikipedia.org si aviatori.ro

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *