Grigore Briscu

Grigore Briscu (1884 – 1965) Inventatorul elicei duble cu pas variabil si al motorului rotativ, pionier al aviatiei modern.

S-a nascut la Bârlad în anul 1884, oras în care a urmat scoala primara si liceul.

Având o reala înclinatie spre inginerie, s-a înscris în 1903 la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din Bucuresti si a urmarit unele cursuri la Paris. În acelasi timp s-a înscris si la Facultatea de Drept din Iasi, la care frecventa nu era obligatorie, unde a obtinut licenta în stiinte juridice. Din informatiile existente nu reiese ca a obtinut diploma sau ca a fost angajat inginer. Se stie precis ca a fost membru al Baroului avocatilor din Iasi si îsi câstiga existenta practicând avocatura. Veniturile pe care le avea ca jurist i-au permis sa se dedice studiilor teoretice si practice în domeniul mecanicii aplicate cu deosebita competenta, aducând o contributie esentiala la crearea elicopterului, aparat de zbor care sa decoleze vertical, sa aterizeze la punct fix si sa se miste în aer în toate directiile. La acest gen de aparat visau multi inventatori la începutul secolului al XX-lea.

În anul 1909, Gr. Briscu a inventat automatul deviator, pe care l-a intitulat „platou pentru variatia pasului elicelor”. Dispozitivul asigura stabilitatea elicopterului si pilotarea aparatului prin variatia ciclica a pasului palelor elicopterului. El a experimentat dispozitivul în perioada ianuarie – aprilie 1909.

Gr. Briscu a publicat în „Revista automobila” nr. 48 din 15 decembrie 1909, pag. 8 si în nr. 53 din 1910, pag 98, studiul intitulat „Helicopterele”, în care a demonstrat ca acestea sunt aparate de zbor „practice, economice, sigure în exploatare si care vor fi utilizate pe scara larga de marele public”. El combatea pe adversarii elicopterelor, care afirmau ca „elicea nu poate sustine un avion si nu poate functiona ca suprafata portanta, tinând locul aripilor”.

Citind aceste studii se poate constata ca autorul era bine documentat, fiind la curent cu tot ce se publicase pâna atunci despre elicoptere.

La un an dupa aparitia acestor studii, în 1911, inventatorul a efectuat o macheta de elicopter pe care a numit-o „aerobrisca”. Vehiculul era dotat cu doua elice coaxiale care se roteau în directii contrare, al caror unghi de incidenta al palelor poate varia în timpul rotirii. Prin variatia unghiului de incindeta al palelor elicelor se obtin sustinerea aparatului si propulsia (în raport cu unghiul palelor si viteza de rotatie a acestora).

„Aerobrisca” era un elicopter cu caracteristicile actuale: deplasarea orizontala, verticala, laterala si oprirea la punct fix. Solutia „Briscu” este utilizata si în prezent la construirea elicopterelor moderne.

Gr. Briscu a inventat si alte dispozitive mecanice, concentrându-si eforturile pentru realizarea unui motor cu explozie, cu volum si greutate reduse în raport cu puterea dezvoltata.

Solutia elicopterului Briscu a fost experimentata de aviatorul francez Paul Cornu (1881 – 1963), care a construit un aparat de zbor dotat cu un motor tip Antoinette, cu doua elice, cu care a reusit sa se ridice de la sol la 30 cm pâna la 1,50 m. În acel moment Briscu, cu conceptia lui originala, era bine cunoscut în rândurile constructorilor si teoreticienilor zborului mecanic, cu aplicatii la elicoptere.

Ca rezultat al studiilor sale a inventat „motorul rotativ Briscu”, brevetat de Oficiul Român de Inventii sub nr. 2323/2046 din 1912.

Alaturi de Georges de Bothezat (1883 – 1940), inginerul român inventator al unui elicopter construit cu patru elice portante în 1932, Gr. Briscu se înscrie printre cei care au adus contributii importante la realizarea elicopterului, aparat de zbor cu aplicatii variate în lumea actuala.

Briscu a trecut în nefiinta la Bucuresti în anul 1965.

 

sursa: www.agir.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *