Legenda lui Iovan Iorgovan

De la casa de vinatoare Cimpusel, daca o apucam pe o poteca insemnata cu marcajul triunghi rosu, depasim piriul Ursu, o stina si o pepiniera silvica, apoi incepem sa urcam peste citeva praguri si, tot tinind marcajul, intram intr-o padure frumoasa. Trecem apoi printr-o caldare glaciara avind pereti abrupti, in care se deschide gura unei grote mari, vizibila de la mare distanta, numita de popor pestera Iorgovanului. Poteca ne scoate indata pe un platou pe care troneaza, zvelta dar impunatoare, legendara piatra a Iorgovanului; pina pe Valea Cernei nu mai este mult. In aceasta vale, care azi a fost legata printr-o sosea de asfalt de Valea Jiului, oamenii locului au zamislit de demult, pe baza unor vechi mituri trasmise pe cale orala peste generatii, vreme de zeci de secole, o tulburatoare balada populara, brodata pe stravechea legenda a voinicului Iovan Iorgovan, viteaz intre viteji, pe care Nicolaie Densusianu il confunda cu Hercule al protodacilor:

 

Sus,pe Cerna-n sus,

Multi voinici s-or dus.

Si toti s-au rapus.

Dar a mai ramas

Un Roman viteaz:

Iovan Iorgovan,

Brat de buzdugan,

Cu un calusel

Ca si-un vulturel…

 

Si-n versuri de mare frumusete, balada povesteste cum Iorgovan, acest viteaz intre viteji, tot vanand cu spor pe Cerna-n sus, afla o prea frumoasa fecioara, Ana Giordanel pe nume:

 

Sora cea mai mica,

Ca si-o porumbica.

Ana Geordanel,

Nume frumusel

Le-ntrecea pe toate,

Ea,o stea de noapte,

Luceafar din zori,

Floarea florilor.

 

Ana insa este furata de un balaur(sarpe) infricosator ce pustia de multa vreme Valea Cernei, pe care, spuneau precizarile, doar Iovan il putea rapune:

 

Iovan Iorgovan,

Brat de buzdugan,

Sabia scotea,

In vint o-nvirtea,

Pe serpe-l lovea,

Trupu-i zdruncina,

Darabe-l facea

 

Dupã care viteazul trage peste munti hoitul balaurului, facindu-i vint intr-o pestera adinca. Si, zice legenda, din trupul veninos al sarpelui ies, veac dupã veac, muste veninoase, numite Columbace, ce vor pustii, peste vreme, in locul balaurului, locurile acestea frumoase:

 

Si il ascundea

In pestera rea.

Viermi sa-nmulteau,

Muste slobozeau

Si-n veci nu piereau.

Musca tot iesea

Mare rau facea,

Caci caii musca,

Boii otravea,

Plugurile -oprea!

 

Si azi localnicii – mai ales ciobanii sau forestierii – iti arata ca Piatra Iorgovanului seamana aidoma cu silueta impietrita a voinicului din legenda, ce tine buzduganul in miini. Ba unii iti mai arata si cum valea ce se desface de la stina din Cimpusel si care duce pina la Peºtera lui Iorgovan a fost adincita de stirvul balaurului in timp ce viteazul il tira peste munte, dupa ce l-a rapus in lupta apriga ce a durat cit o zi de vara, din zori pina-n seara.

www.speologie.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *