Traian Basescu

Traian Băsescu (nas. 4 noiembrie 1951, Basarabi azi Murfatlar, județul Constanța) este un politician român, actualul președinte al României. Până în decembrie 2004 a fost liderul Partidului Democrat. Între 2000 și 2004 a fost primar al Bucureștiului.

În 2004 a candidat pentru președinție din partea Alianței D.A. (PNL-PD), câștigând alegerile și devenind președinte al României.

În 2009 a candidat din nou pentru președinție din partea PD-L, câștigând alegerile și rămânând în funcția de președinte. Conform datelor publicate în presă, Traian Băsescu a primit majoritatea voturilor (115 831 din 146 876) cetățenilor români din diaspora și Republica Moldova,[2][3] care au reprezentat aproximativ 0,60% din numărul voturilor totale valabil exprimate.

Cuprins

 

* 1 Originea și studiile

* 2 Activitate politică și profesională

* 3 Președinte al României

* 4 Suspendare

* 5 Atitudini discriminatorii

* 6 Controverse

* 7 Averea

* 8 Casa din Mihăileanu

* 9 Incendiu de proporții și obstrucționarea justiției

* 10 Dosarul Flota

 

Originea și studiile

 

Traian Băsescu s-a născut ca fiu al ofițerului Dumitru Băsescu, fost muncitor, recrutat de Partidul Comunist Român pentru cariera militară. Conform declarației senatorului Sergiu Nicolaescu, Dumitru Băsescu a fost la Sibiu coleg de școală militară cu Victor Stănculescu și Vasile Milea, avansați în timpul regimului comunist la gradul de general, cu funcții cheie în guvernul Constantin Dăscălescu. Dumitru Băsescu a decedat în anul 2002 iar soția acestuia, Elena Băsescu, născută în 1928 a decedat în anul 2010.

 

Traian Băsescu a absolvit în anul 1976 Institutul de Marină Mircea cel Batrân din Constanța, Facultatea de Navigație, Secția Comercială.

 

În anul 1995 a absolvit cursurile avansate în Industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene, ca bursier al acestui stat.

 

Este căsătorit cu Maria Băsescu, cu care are două fete: Ioana și Elena.

Activitate politică și profesională

 

Între 1981-1987 a fost comandant de navă în cadrul flotei comerciale a RSR. Începând cu 1987 a făcut parte din reprezentanța Navrom la Anvers. În anul 1989 a devenit director general al Inspectoratului pentru Navigație Civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu, funcție pe care a îndeplinit-o până la Revoluția din 22 decembrie 1989.

 

A fost membru al Partidul Comunist Român. După căderea comunismului a declarat că s-a înscris în PCR doar pentru a putea face carieră în marina comercială.

 

În primul guvern de după Decembrie 1989, Guvernul Petre Roman , a ocupat funcția de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor.

 

* Ministrul Transporturilor în Guvernul Petre Roman (2) (30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991)

* Ministrul Transporturilor în Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992)

* La alegerile legislative din 1992 a fost ales deputat de Vaslui din partea FSN (1992 – 1996)

* Vicepreședinte al Comisiei de Industrie și Servicii a Camerei Deputaților (1992 – 1996)

* Director Coordonator în campania electorală a lui Petre Roman (1996)

* Deputat PD de Vaslui (1996-2000)

* Ministrul Transporturilor în Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 – 11 februarie 1998)

* Ministrul Transporturilor în Guvernul Radu Vasile (17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999)

* Ministrul Transporturilor în Guvernul Mugur Isărescu (22 decembrie 1999 – 26 iunie 2000)

* Primar General al Municipiului București (Iunie 2000 – Decembrie 2004)

* Președinte al Organizației Partidului Democrat al Municipiului București (2000 – 2001)

* Președintele Partidului Democrat (Mai 2001 – Decembrie 2004)

* Co-președinte al Alianței D.A. alături de Theodor Stolojan (2003 – 2004)

* Președinte al României (20 decembrie 2004 – 14 decembrie 2009)

o la 16 aprilie 2007 – suspendat de către Parlament

o la 19 mai 2007 – reconfirmat prin Referendum, cu peste 74% din voturile exprimate

* Președinte al României (14 decembrie 2009 – …)

 

Președinte al României

 

La sfârșitul anului 2004, după alegerile parlamentare, Traian Băsescu l-a numit pe Călin Popescu Tăriceanu prim-ministrul României, după ce a fost constituită majoritatea parlamentară, prin cooptarea Partidului Conservator la guvernare. La câteva luni după instalarea guvernului Tăriceanu, președintele Băsescu, datorită majorității fragile a coaliției în parlament, i-a cerut premierului Tăriceanu să demisioneze în vederea provocării alegerilor parlamentare anticipate pentru a se putea forma o majoritate confortabilă, necesară trecerii proiectelor de lege pentru aderarea în Uniunea Europeană. Deși inițial premierul acceptă un astfel de plan, la scurt timp hotărăște și declară că o astfel de decizie ar conduce la o instabilitate administrativo-politică indezirabilă în contextul aderării la UE. În aceste condiții, apar primele disensiuni în interiorul coaliției guvernamentale formată din Alianța D.A., PC și UDMR. Se formează două tabere, una care susține acțiunile președintelui, iar alta care acuză din ce în ce mai puternic implicarea președintelui în viața politică și în activitatea guvernului dincolo de limitele impuse funcției de Constituția României.

 

Din dorința de a fi un președinte jucător, Traian Băsescu a acționat în diverse moduri care au stârnit nemulțumiri în rândul clasei politice, mai puțin în rândurile partidului condus până la funcția de președinte de Traian Băsescu, PD.

 

La finalul anului 2008, după alegerile parlamentare, Traian Basescu l-a numit pe Emil Boc prim-ministrul României, după ce a fost constituită majoritatea parlamentară, printr-o alianță între PD-L și PSD venită în urma semnării „Parteneriatului pentru România”.

 

Pe data de 2 octombrie 2009, Traian Băsescu l-a remaniat din funcția de ministru pe Dan Nica, ceea ce a dus la demisia în bloc a tuturor membrilor guvernului desemnați de PSD.

 

În urma demiterii Guvernului Boc de către parlament prin moțiune de cenzură pe 13 octombrie, Traian Băsescu l-a desemnat pe Lucian Croitoru în funcția de prim-ministru.

 

Pe data de 6 noiembrie 2009, Traian Băsescu, l-a desemnat pentru funcția de prim-ministru pe Liviu Negoiță, după ce Parlamentul nu a validat guvernul format de Lucian Croitoru.

Suspendare

Traian Băsescu şi Theodor Stolojan în Piața Universității (19 aprilie 2007)

 

Pe data de 18 ianuarie 2007 PSD a inițiat o acțiune pentru suspendarea președintelui Băsescu, pentru încălcări ale Constituției. În avizul din 5 aprilie 2007, Curtea Constituțională s-a exprimat[8] împotriva suspendării, argumentând că faptele incriminate nu au încălcat Constituția: „Propunerea de suspendare din funcție a domnului Traian Băsescu, Președintele României, inițiată de 182 deputați și senatori, prezentată în ședința comună a Camerei Deputaților și a Senatului la data de 28 februarie 2007 și înaintată Curții Constituționale la 21 martie 2007, se referă la acte și fapte de încălcare a Constituției, săvârșite în exercițiul mandatului, care, însă, prin conținutul și consecințele lor, nu pot fi calificate drept grave, de natură să determine suspendarea din funcție a Președintelui României, în sensul prevederilor art.95 alin.(1) din Constituție.”

 

Cu toate acestea, în ședința comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă, și 10 abțineri[9]. Suspendarea a devenit efectivă în 20 aprilie 2007, după ce Curtea Constituțională a luat act de decizia Parlamentului României.[10]

 

Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 suspendarea Președintelui a încetat, acesta fiind reconfirmat cu un scor de 74,48% cei prezenți la vot (conform rezultatelor oficiale furnizate de Biroul Electoral Central).

 

Prezența la referendumul pentru demiterea președintelului României a fost de aproximativ 45%.

 

În timpul exercitării mandatului de Președinte al României, Traian Băsescu a condamnat comunismul din România, într-un discurs ținut în Parlamentul țării, discurs care s-a bazat pe probele concrete oferite de raportul Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, conduse de Vladimir Tismăneanu.

Atitudini discriminatorii

 

Traian Băsescu, aflat la cumpărături împreună cu soția sa, într-un centru comercial din București, agasat de o serie de întrebări, i-a luat telefonul mobil jurnalistei Andreea Pană (postul de televiziune Antena 1); ulterior aparatul a fost restituit.Băsescu a luat telefonul cu el în mașină, fără să-și dea seama că acesta continua să înregistreze și i-a povestit nevestei sale cât de agresivă fusese jurnalista, numind-o ,,țiganca asta împuțită”.Înregistrarea audio-video a fost difuzată apoi de postul Antena 1. Telefonul jurnalistei a fost restituit. Incidentul a fost larg mediatizat și au existat reacții de dezaprobare din partea mass-media și a societății civile. Traian Băsescu și-a cerut scuze printr-un purtător de cuvânt.

 

În septembrie 2007, Băsescu a suferit o operație de extirpare a unor noduli tiroidieni. În timp ce-i strângea mâna doctorului Ghemigian (coordonatorul echipei de medici care-l operase), Băsescu i-a spus doctorului: „În sfârșit, văd și eu un armean bun”, după care a corectat și a spus „un armean competent”, făcând o aluzie ironică la ministrul economiei, Varujan Vosganian, de origine armean.

Controverse

 

 

Conform informațiilor publicate de ziarului „Jurnalul Național”, în perioada în care a deținut diferite funcții publice între 1994 și 2001, omul politic Traian Băsescu și familia sa au obținut echivalentul a peste un milion de dolari din fondurile destinate României prin programul PHARE-UE pentru firmele lor. Traian Băsescu a negat la data de 17 martie 2008 informațiile apărute în Jurnalul Național printr-un comunicat de presă.

 

Un alt eveniment în care a fost implicat președintele României, în timpul unui miting electoral la Ploiești în anul 2004, a apărut în timpul campaniei electorale pentru prezidențiale din 2009. Traian Băsescu apărea într-un film scurt ca dând un dos de palmă peste față unui copil aflat lângă scenă.Confruntat în direct cu fragmentul audio-video, Băsescu a spus că nu-și amintește despre ce era vorba. Administrația prezidențială a solicitat INEC (Institutul Național pentru Expertize Criminalistice) o verificare a „filmulețului”, institutul confirmând că filmul prezentat de televiziuni nu este autentic.

Averea

 

La Revoluția din 1989, potrivit propriilor declarații, Băsescu avea un milion de lei la CEC (echivalentul a 83.000 de dolari la acea dată) „După 12 ani de serviciu pe mare, după trei ani de serviciu în Belgia, eram un om care câștigase bani mulți. Dacă mă căutați la CEC în vremurile acelea, vedeați că aveam un milion de lei”, declara Băsescu ziarului „Libertatea”. La această sumă se adaugă, potrivit propriei declarații de avere, bijuterii estimate la 20 000 euro și ceasuri în valoare de 35 000 euro, toate dobândite în perioada 1975-1989. În lucrarea sa biografică „Ascensiunea lui Traian Băsescu”, istoricul Marius Oprea, corelând toate declarațiile date de Traian Băsescu despre tema dată, a concluzionat că fostul comandant de navă avea o avere de 2,4 milioane de lei. Această sumă era echivalentul a 200.000 de dolari (la un curs oficial al dolarului de 12 lei).[22] În declarația sa de avere din 2010 Băsescu afirma că are în conturi 85.700 dolari, 26.800 euro și 420.000 RON.La aceștia se mai adaugă bijuterii în valoare de 20.000 de euro, ceasuri de 35.000 de euro și tablouri de 17.000 de euro.

 

Mircea Băsescu a declarat într-un interviu acordat publicației Kamikaze, că la revoluție avea 600 000 dolari, pe care i-a făcut, aducând ,,zgârci” (materialul supraelastic folosit la confecționarea hainelor) “Noi nu prea aduceam carpete, blugi, țigări. Noi eram cu «zgârciul », adică materialul supraelastic din care se făceau rochii, pantaloni sau alte haine. Asta aduceam eu și frate-miu cu vaporul”, a dezvăluit Mircea modul în care au făcut avere el și președintele înainte de Revoluție, când lucrau ca ofițeri de marină. El a spus că materialul era depozitat pe la rude, pe la țară, de frica Securității și a Miliției.” Cu acești bani s-a apucat de businessuri. A avut o fabrică de înghețată, apoi de iaurt. Acum, Mircea Băsescu are o afacere profitabilă în domeniul alimentar, el fiind importator de piept de pui din Brazilia.

 

Ioana Băsescu, fiica cea mare a președintelui, are un apartament de 410 metri pătrați în valoare de 700 000 dolari iar Elena Băsescu, mezina familiei, conduce o mașină de teren evaluată la peste 72 000 dolari.

Casa din Mihăileanu

 

În acea perioadă, Traian Băsescu era primarul Capitalei, iar imobilul respectiv intra sub incidența legilor privind restituirea caselelor naționalizate foștilor lor proprietari. Practic, primarul Băsescu a locuit cu chirie în apartamentul din Mihăileanu, repartizat de stat ca locuință de serviciu. În 2003, a făcut o cerere către primăria pe care o conducea, pentru a dobândi dreptul de a cumpăra apartamentul, în baza Legii 112/1995 privind dreptul chiriașilor din casele naționalizate. Desigur, cererea a fost aprobată. Primăria Capitalei a cerut Regiei Protocolului de Stat să rezilieze contractul de închiriere pe care aceasta îl avea cu Ambasada Germaniei. Proprietar în Constanța, chiriaș de lux în Mareșal Prezan și locatar pe hârtie în Ștefan Mihăileanu, Traian Băsescu devine pe 21.10.2002, proprietarul unei vile de pe Șoseaua București-Ploiești. Cu 280.000 de dolari, chiriașul la stat a cumpărat de pe piața liberă 300 de metri pătrați de construcție și 722 de metri pătrați de grădină. În mai puțin de o lună, adică pe 12 noiembrie 2002, Traian Băsescu donează vila de la ieșirea din Otopeni fiicei sale Ioana. Practic, în nici trei luni, Traian Băsescu primește repartiție pentru o casă de stat, depune cerere să o cumpere, achiziționează de pe piața liberă o vilă la ieșirea din București și apoi o donează fiicei sale. Scopul donației era crearea unei aparente legalități, pentru ca familia Băsescu să poată cumpăra și imobilul naționalizat din strada Ștefan Mihăileanu. Pe 3.10.2002, Traian Băsescu solicita Primăriei Capitalei să-i vândă imobilul din Ștefan Mihăileanu. În 2003, președintele și soția sa au devenit proprietari ai unui apartament de 370 de metri pătrați (334 metri pătrați suprafață locuibilă) și ai unui garaj de 40 de metri pătrați pe strada Ștefan Mihăileanu, într-o vilă interbelică din București ( fosta reședință a consulului Germaniei). „Nu am avut casă înainte în București, nu am vândut o altă casă în București când am făcut cererea. Asta e tot, pe scurt. Apartamentul din Mihăileanu a fost dobândit legal”, a afirmat Traian Băsescu. Declarația corectă a președintelui României ar fi trebuit să sune astfel: „Nu dețin, nu am deținut și nu am înstrăinat o locuință proprietate personală pe teritoriul României și nici nu dețin la data dobândirii, în calitate de chiriaș, nici o altă locuință”.Aceasta este declarația pe care legislația în vigoare o impune, sub sancțiunea Codului Penal, celor care au primit o locuință construită cu banii statului. Or, până să vină în Capitală, domnul președinte a locuit în Constanța, într-o casă cumpărată de la stat, iar la momentul formulării cererii avea contract de închiriere cu Regia Protocolului de Stat. Băsescu a fost acuzat de presă că nu a respectat legea, că nu avea dreptul nici măcar să locuiască cu chirie la stat în acest imobil și că în final s-a împroprietărit cu de la sine putere. Pe de altă parte, fiind o casă de stat, familia cetățeanului Băsescu ar fi avut dreptul la suprafață utilă de maximum 74 de metri pătrați. Atât prevede Legea nr.114 – cea a locuinței.

 

Pe 4.02.2003, Primăria Capitalei îi vinde lui Traian Băsescu întregul etaj, garajul și casa scărilor din imobilul din Ștefan Mihăileanu, cu echivalentul a 19.000 de dolari. Tranzacția s-a făcut cu încălcarea Legii 112 – cea a caselor naționalizate. Articolul 6 din normele de aplicare ale Legii 112 spune că „dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc îl au numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii”. Legea 112 a intrat în vigoare în a doua jumătate a anului 1996, iar contractul de închiriere al domnului Băsescu era din 14.08. 2002. chestionat despre aceasta, Traian Băsescu a anunțat, la începutul acestui an, că va da casa înapoi. Imediat însă, se răzgândește și declară că nu va mai da înapoi imobilul statului decât dacă Parchetul va stabili dacă l-a cumpărat sau nu legal. Recent, în interviul acordat suplimentului revistei Capital „Top 300”, la întrebarea dacă are proprietăți imobiliare, Traian Băsescu a trecut sub tăcere casa din Ștefan Mihăileanu răspunzând sec: „Nu, nu mai am. Am avut. Casa din Otopeni am trecut-o pe numele fiicei mele”.

Incendiu de proporții și obstrucționarea justiției

 

În Revista Flacăra, 31 decembrie 1982 Băsescu a relatat pe larg cum, la 3 luni de când obținuse brevetul de comandant, se afla la comanda vasului “Argeș” (a doua navă ca mărime a țării). Pe când descărca naftă (un produs distilat din benzină) în dana rafinăriei “Sholfrancaise, în portul Rouen din Franța- povestea Băsescu- a izbucnit un incendiu. ,,Nu se știa de la ce și cum izbucnise. Se aflau în zonă alte 14 nave sub diverse pavilioane…În circa 45 de secunde nava noastră a fost prinsă în această horă de flăcări”. Băsescu a ordonat trecerea echipajului la posturile de manevră cu intenția de a scoate nava din zonă. Văzând însă că nu erau decuplați și realizând că nu puteau pleca, Băsescu ia decizia riscantă și nesăbuită de a rămâne cu echipajul la bord sperând că incendiul nu va determina explozia tancurilor de marfă ale navei. ,,Nimeni nu ne-ar fi acuzat că într-o asemenea împrejurare am părăsit nava. Dealtfel, toată cele 14 nave din zona incendiului (care fuseseră cuprinse de flăcări-n.r) au fost abandonate.”, recunoaște Băsescu. Astfel el pune în pericol viețile tuturor celor de la bord. Întâmplarea a făcut ca explozia să nu aibă loc și echipajul a reușit stingerea focului (care atingea o înălțime de 40 m după spusele comandantului Băsescu) în două ore. A fost stins și un împingător străin abandonat de echipaj și adus de curent în pupa navei ,,Argeș” , cu tancurile de combustibil în flăcări.

 

Într-un interviu acordat televiziunii Prima TV, din 23 iunie 1998 el vine cu precizări esențiale. Nava suspectată că a generat poluarea a fost nava lui Băsescu- recunoaște el- ,, pentru că era nava cea mai mare din zonă” și pentru că acea navă descarca naftă în dana rafinăriei “Sholfrancaise. Băsescu a stat 28 de zile în anchetă după care instanța s-a pronunțat că nu poate fi probată vina navei Argeș. Explicația o dă tot fostul comandant de navă, actualmente președinte: am explicat organelor de Securitate ce s-a întâmplat cu noi acolo și acum pot să o spun public, nu mai e nici un secret, am schimbat ceva în instalație înainte să permitem accesul autorităților franceze la bord, ceea ce a făcut imposibilă demonstrația, demonstrarea vinei noastre … Acasă nu puteam să nu-i spun care a fost realitatea măcar armatorului, armatorul nu puteam să mi-l mint, iar în echipaj erau destui care știu ce s-a întâmplat”. [38] Așadar președintele a recunoscut că vina pentru incendiul care a cuprins 38 de nave, aparținea navei conduse de el și faptul că a falsificat premeditat probe pentru a induce în eroare ancheta autorităților franceze.

Dosarul Flota

 

 

Dosarul „Flota”, care „a debutat” în 2003, are ca obiect stabilirea modului în care CNM Petromin a fost prejudiciată prin vânzarea, în perioada aprilie 1991-august 2000, a 16 nave, în special mineraliere de mare capacitate. În dosarul „Flota”, instrumentat de Direcția Națională Anticorupție, au fost cercetați trei foști miniștri ai Transporturilor, Traian Băsescu, Aurel Novac, Paul Teodoru, precum și alte persoane care au fost implicate în vânzarea unor nave din flota română. Procurorii afirmau în 2003 că ar exista indicii că foștii miniștri ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu contra interesului public. După o succesiune de amânări și schimbări de locuri de judecată, magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au început în 2005 judecarea procesului. De la primul termen s-a luat în discuție problema imunității prezidențiale a inculpatului Traian Băsescu. Judecătorii au decis ca dosarul să fie retrimis la PNA pentru reluarea anchetei. Ulterior Parchetul Național Anticorupție (redenumit în 2006 Direcția Națională Anticorupție) a solicitat o nouă expertiză contabilă a prejudiciului. Noua expertiză contabilă, finalizată în septembrie 2007, a stabilit că prejudiciul, stabilit inițial de prima expertiză la 275 de milioane de euro, este inexistent (zero). Astfel infracțiunile pentru care au fost deferiți justiției șeful statului, Traian Băsescu – în calitate de fost ministru al Transporturilor – și alți doi foști șefi ai acestui minister, Aurel Novac și Paul Teodoru, devin lipsite de conținut juridic fără existența vreunui prejudiciu. De altfel, calculele expertizei susțin că, prin vinderea celor 16 nave, Statul Român nu doar că nu a ieșit în pierdere, dar evitând prin această vânzare cheltuielile de întreținere a navelor, a obținut un venit net de peste 17 milioane de dolari.

sursa: Wikipedia.org

Un răspuns la Traian Basescu

  • Stoiamoglu Vasile spune:

    Basescu este doar un incompetent, inapt fizic si intelectual, care se trage dintr-o familie de parveniti, inventati de sistemul comunist. Tatal sau fiind luat din „campul muncii”, ( uzina) si facut general in armata romana. Basescu Traian , acelasi model, dintr-un chior , inapt , a fost facut de Ceausescu ,comandant de nava….. Interesant nu credeti?? De aceea Romania a ajuns in pragul saraciei. Acesti presedinti care s-au perindat la „carma” tarii dupa’89 sunt toti „o apa si-un pamant”.. , idioti, parveniti, lipsiti de personalitate, care ar fi mai potriviti in domeniul agricol ca simpli cultivatori de soia , sau crescatori de porci….. Cu stima si respect, Stoiamoglu Vasile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *