Iosif Sîrbu

Iosif  Sîrbu (n. 21 septembrie 1925, Șibot, Alba – d. 6 septembrie 1964) a fost primul campion olimpic român din toate timpurile, la disciplina tir, în cadrul JO Helsinki – 1952 (proba de tir, armă liberă, calibru redus, 40 focuri, poziția culcat). Multiplu campion național și balcanic.

După victoria de la olimpiadă, a fost nevoit să schimbe arma și poziția de tragere, în urma unei afecțiuni la ochiul drept; reușește, totuși, un loc 5 la JO din Melbourne – 1956. Din motive încă neelucidate, s-a sinucis, la 6 septembrie 1964.

Pentru Iosif Sârbu Olimpiada s-a desfășurat pe Poligonul Malmi care se afla la 26 de kilometri de Helsinki. Pe mulți dintre concurenți Iosif deja îi depășise în Norvegia, dar rămânea marele Jakson și țintașul sovietic Boris Andreev, creditat printre marii favoriți.

Finaliștii probei de armă liberă calibru redus , 40 de focuri, poziția culcat, sânt chemați la standuri. În aceste clipe Iosif Sârbu se gândește la „imposibilul 400”:” Hai să le arătăm de ce sântem în stare! Că n-au prea auzit de noi!”. Așa va începe una din cele mai fantastice finale din istoria tirului.

Iosif Sârbu înscrie primul „decar” din primul foc, dar asta nu-l entuziasmează, știind că până la final mai este mult, astfel încât seria „decarilor” continuă. Numai că acest lucru îl realizase între timp și contracandidații: Andreev; Boa; Spören; Horber și Jakson.

Momentele de încordare se scurg cu repeziciune și vine clipa ultimului foc. Iosif simte un fior lăuntric, luneta arătându-i clar că se află la un foc distanță de „imposibilul 400”. Trebuie să reușească cu orice preț! Respiră adânc de câteva ori, se asează din nou în poziție de tragere, potrivește arma îndelung, fixează la nesfârșit cătarea pe baza țintei și în fine blochează respirația. Arătătorul începe să apese imperceptibil pe trăgaci, milimetru cu milimetru. Și plumbul pornește, purtat de un fir spre inima țintei. Se uită după aceea prin lunetă vede rezultatul dar își înfrânează foarte greu bucuria omenească. Se uită curios la acele ceasorniculuiconstatând că toată tragerea a durat 70 de minute, în acest scurt timp a fost posibilă realizarea perfecțiunii probei de tir.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *